Divinaţia este o tehnică de obţinere a informaţiilor cu ajutorul unor entităţi superioare, spirite înalte: îngeri, arhangheli, sfinţi, serafimi, heruvimi, maeștri înălțați, etc, prin intermediul unor elemente intermediare, obiecte.

Revelarea arhetipurilor prin divinaţie este un ghid.

divinaţia încearcă să realizeze contactul conştient dintre viaţă şi arhetipurile ce există la un anumit moment în viaţa omului. Arta divinaţiei arată forţele arhetipale care-l mişcă pe om. Deci fiecare om reprezintă un arhetip anume. Spre deosebire de ghicit, divinaţia este racordarea la o bancă de date, cunoscuta bibliotecă Akaşică. Divinaţia exclude gândirea, în aşteptarea informaţiei astrale, în meditaţie.

Apare însă o mică problemă, de consultant, al acestor informaţii, de a înţelege limbajul arhetipal, pentru că interpretarea este spirituală, iar traducerea este greoaie.

Omul de rând înţelege greu divinaţia pentru că nivelul discuţiei este prea general. Complexele umane sunt programe negative, deprinse şi învăţate.

Ne naştem cu arhetipuri, programe pozitive, dar prin educaţie apar complexele. Arhetipurile secundare au apărut prin încălcarea legilor divine. Devierea comportamentului nu ar fi apărut dacă ar fi existat comunicarea cu divinitatea. Decăderea continuă a dus omul spre pierderea legăturii cu divinitatea şi astfel, a apărut suferinţa. Acum omul confundă suferinţa cu lipsurile materiale, iar lipsa iubirii cu insatisfacţiile și cunoaşterea cu ştiinţa.

Dacă suntem puşi în faţa arhetipului propriu îl recunoaştem oare, îl înţelegem, cum? material, spiritual, pozitiv, negativ şi probabil că în loc să ne înălţăm, ne afundăm mai tare, spunând: – Nu pot, nu am timp!

Atenţie că, atât cititorul cât şi ascultătorul au nevoie de o minimă pregătire, altfel vorbesc amândoi separat și singuri. Mesajele spirituale nu conţin decât mesaje care sunt greu de tradus în limbaj verbal. Evenimentul din plan material are o semnificaţie în plan spiritual şi invers, dar traducerea şi interpretarea în sine este un act divinatoriu.

Principalele reguli ale divinaţiei sunt:

1. Aşteaptă şi crează condiţiile favorabile actului divinaţiei,
2. Pune întrebări clare şi scurte când ceri sfaturi forţelor superioare,
3. Nu te juca,
4. Concentrează-te asupra întrebării în timpul lucrului.

Detalierea răspunsului şi personalizarea lui este treaba celui ce întrebă, nu a divinatorului.

Ghicitul nu face parte din arta divinației, este o părere despre ce s-ar putea întâmpla în viitor, nimic valoros pentru că nu se ia legătura cu nimeni. De multe ori este falsă. Citirea informațiilor astrale este total diferită de ghicit.

Roşu	Portocaliu	Galben	Verde	Albastru	Indigo	Violet
Pozitiv – voinţa	p-emoţie	p-curaj	p-împărţit	p-exprima	p-iubire	p-unitate
combativi	bucurie	motivaţie	dăruire	rugăciune	răbdare	captare energie
sex	bun gust	creativ	deschideri	Meditație	încredere	planuri
luptă	optimism	conceptual	colaborare	Înțelegere	Toleranța	superior
determnare	creaţie	organizat		respect	contempla
Negativ furie	n-critic	n-lene	n-invidie	n-bârfa	n-frica	n-captare energie antimaterie
autoritarism	sarcastic	complexat	egocentric	intolerant	anxietate	orgoliu
lux	pesimist		avariţie	introvertit	respingere	resentiment
perversiune	afectat		refuz	limbaj negativ	cinism
aventură				exprimare grea	gelozie
					ranchiună
					îndoială

Reprezentarea culorilor în funcţie de nuanţe: p – pozitiv şi deschise, n – negative şi închise.

Cele patru puncte cardinale în divinaţie sunt:

1. nord: pământ, putere, câştig, muncă, prosperitate, stabilitate, fericire, iar culorile asociate sunt verde şi maron,
2. est: aer, minte, intuiţie, psihic, comunicare, legalitate, iar culoarea este galben,
3. sud: foc, purificare, luptă, sex, magie, vindecare, iar culoarea este roşu,
4. vest: apa, emoţii, iubire, intuiţie, vise, fericire, iar culoarea este albastrul.

Luna în divinaţie este folosită astfel:

1. Luna nouă – se foloseşte în toate operaţiile de început,
2. primul pătrar – operaţii de creştere, în dragoste, prosperitate, vindecări, noroc,
3. Luna plină – în fazele de încheiere a lucrărilor,
4. ultimul pătrar – în toate operaţiile de protecţie, îndepărtări, dezintegrări, vindecări prin extragere.

Luna are influenţe trei zile înainte şi după faza maximă. În cazuri urgente nu se aşteaptă faza necesară a lunii.

În arta divinației și culorile au reprezentări și traduceri importante pentru explicarea diverselor citiri ale informațiilor din astral.

Tehnicile divinatorii sunt următoarele:

Alomanţia – tehnică divinatorie ce foloseşte sarea de bucătărie.

Astrogalomanţia – este o tehnică bazată pe interpretarea aşezării unor oase aruncate.

AEROMANȚIE – artă a prezicerii viitorului prin observarea atmosferei, aerului, a cerului sau a fenomenelor atmosferice.

ASTROLOGIE – artă divinatorie, considerată de unii știință, ce se bazează pe relația dintre toate corpurile materiale ale universului, pe influența corpurilor celeste asupra indivizilor, societăților și evenimentelor de orice ordin. Tehnica de studiu a caracterelor umane are la bază astromanția.

ASTROLOGIE SELECTIVĂ– interpretarea horoscopului pentru a determina cele mai potrivite momente când se încep anumite activități: alegerea zilei căsătoriei, alegerea zilei de botez, alegerea zilei pentru o călătorie, etc.

APANTOMANȚIE– este o tehnică divinatorie în care previziunile se fac cu ajutorul unor semne observate, datorate unor animale, păsări sau alte creaturi. Se zice ca în acest fel a fost fondat orașul Mexico City, pe locul unde divinatorii vechilor azteci au văzut un vultur zburând de pe un cactus, ducând în gheare un șarpe viu.

ANTROPOMANȚIE – derivat din grecescul „anthropos” (om) și „manteia” (divinație), aceasta fiind o metodă divinatorie cu ajutorul organelor interne ale morților sau muribunzilor, condamnați la sacrificiu. Această practică barbară este foarte veche, fiind ilegală din cele mai vechi timpuri.

ASPIDOMANȚIE – tehnică de divinație, puțin cunoscută, ce are la bază sfaturile date de către Diavolul însuși.

ARITMOMANȚIE / ARITMANȚIE– derivă din grecescul „arithmos” (număr) și „manteia” (divinație), referindu-se la divinația prin numere, adică la corespondențele dintre zei, oameni și numere. Vechii Caldeeni, platonicii și pitagoreenii, au practicat aritmomanția. Face parte și din vechea știință a Kabalei fiind asemănătoare numerologiei.

ALEUROMANȚIE / CRITOMANȚIE – derivă din grecescul „aleuron” (făină) și „manteia” (divinație), fiind o metodă de divinație cu ajutorul făinii. Sunt scrise cuvinte pe bucăți de hârtie, care sunt introduse în mici bile de făină, după care sunt coapte. După ce s-au copt, se amestecă de nouă ori, după care se împart în mod egal participanților, se spune că, astfel își află soarta. Altă metodă este amestecarea făinii într-un castron, interpretând astfel desenele rămase pe marginea castronului. O rămășiță a vechiului obicei sunt plăcintele cu răvașe. Formă divinatorie ce avea la bază studiul plăcintelor din orz. Aluatul plăcintelor, ce erau oferite, era examinat cu multa atenție, zicându-se că răspunsurile erau date prin decifrarea semnelor ce erau trase pe făina care era împrăștiată deasupra.

ALECTROMANȚIE– derivă din grecescul „alectruon” (cocoș) și „manteia” (divinație), fiind o metodă de divinație cu ajutorul cocoșilor și găinilor, care sunt așezate într-un cerc de grâne, în care mai sunt plasate și litere ale alfabetului. Alipind literele din dreptul cărora, găina sau cocoșul din cerc ciugulesc boabele de grâu, se spune că apar răspunsuri la întrebări. Dacă se cere numai un răspuns afirmativ sau unul negativ la întrebări, se vor folosi numai două grămăjoare de boabe. Această metodă trebuie practicată doar când Soarele sau Luna se află în zodia Berbecului sau a Leului. Metoda era intens practicată în Roma antică. O altă metodă a alectromanției era interpretarea cântecului cocoșului, ținând cont și de perioadele din zi în care acesta se auzea. Altă metodă era recitarea literelor din alfabet, până când cocoșul cânta, notând astfel literele alese.

ALFITOMANȚIE– derivă din grecescul „alphitomantis” (divinație cu orz), fiind o metodă străveche pentru determinarea vinovăției sau nevinovăției unei persoane suspectate, prin hrănirea persoanei respective cu o pâine special preparată din orz. Dacă persoana căpăta o indigestie sau i se părea că pâinea este grețoasă, acesta era considerat un semn de vinovăție. Se zice că, undeva, lângă Lavinium, se afla o pădure sacră, unde se practica această metodă pentru a afla dacă femeile sunt, sau nu, pure. Preotul ținea un șarpe în scorbura unui copac. În anumite zile ale anului, tinerele femei erau trimise acolo, legate la ochi și ținând în mâini o plăcintă făcută din miere și orz. Se zice că șarpele mânca din plăcintele celor pure, în schimb plăcintele celor vinovate erau refuzate.

ASTROMANȚIA – prezintă citirea viitorului după poziția astrelor.

AUSTROMANȚIE– divinație ce are la bază studierea vânturilor și interpretarea formei norilor. Este asemănătoare aeromanției.

ALTE PRACTICI MANTICE:ghicitul în scrum de țigară, în albuș de ou, în nisip, în ceară, în plumb sau cositor topit, aruncate în apă rece.

BIBLIOMANȚIE – divinație ce are la bază prezicerea de evenimente cu ajutorul Bibliei, prin alegerea unui pasaj biblic, ce se presupune că oferă un răspuns problemelor subiectului. Este și o metodă de divinație prin care se afla dacă o persoană era sau nu vinovată de practicarea vrăjitoriei. Metoda constă în cântărirea suspectului în comparație cu greutatea celei mai mari Biblii din biserica locală. Dacă suspectul cântarea mai puțin decât biblia, era considerat nevinovat.

BELOMANȚIE – divinație cu ajutorul săgeților cu pene. Se atașau de săgeți unele bucăți de hârtie pe care erau însemnate sfaturi date de oracol. Era luat în considerație doar sfatul de pe săgeata care ajungea cel mai departe. Această metodă era practicată de Babilonieni, de sciți, greci și arabi. Se mai practica o metodă: se arunca în aer un număr de săgeți și direcția către care acestea o luau, în cădere, era direcția ce trebuia urmată.

BOTANOMANȚIE – metodă de divinație ce avea la bază arderea frunzelor și ramurilor de copac.

CARTEA UMBRELOR –este desemnată o carte de ritualuri, retețe, reguli, legi și alte documente magice importante în arta vrăjitoriei. Fiecare carte a umbrelor diferă de la un practicant la altul.

Cristalomanţia / CRISTALOSCOPIE – artă divinatorie ce foloseşte cristalele, ajută la vizualizarea prin obiecte strălucitoare: oglinzi, sfere de cristal, luciul apei, cristale, fiind şi o tehnică mantică. Formă divinatorie bazată pe meditația într-o suprafață reflectorizantă pentru a obține informații paranormale.

O aplicațíe este a Aeromanţiei ce se bazează pe studierea vântului ce formează unde pe suprafața unei ape ce permite citirea evenimentelor viitoare în luciul apei. Toate corpurile au energie şi emit continuu unde, adică ne dau informaţii despre ele şi despre locurile unde au fost înainte de a ajunge la noi.

Cititul ÎN CEARĂ TOPITĂ – tehică divinatorie ce citește informațiile energetice în ceara topită. Se preferă ceara de albine care se topește pe foc și apoi se toarnă într-un vas cu apă rece, sau în zăpadă. Tot așa se poate ghici și în cositor topit sau plumb topit.

Chibomanţia – tehnică divinatorie bazată pe folosirea zarurilor.

Castromanţia – tehnică bazată pe interpretarea succesiunii cărţilor de joc, dintr-un pachet, aşezate aleatoriu (vulgar a devenit ghicitul în cărţi).

CAPNOMANȚIE – formă de divinație ce are la bază interpretarea mișcării fumului produs de foc, mai ales în cazul focului la care se aduceau sacrificii. Metoda prezicea lucruri bune dacă fumul se ridica ușor deasupra altarului și ajungea direct la nori. Același nume îl poartă metoda de divinație cu ajutorul transei induse de înghițirea fumului scos, prin arderea unui drog, special preparat. 

CARTOMANȚIE – metodă divinatorie cu ajutorul cărților, ce are originea în ghicitul cu cărțile de Tarot.

CATOPTROMANȚIA – formă divinatorie ce are la bază utilizarea oglinzilor îndreptate spre lună pentru a reflecta lumina lunară. Răspunsurile se vedeau, de regulă, sub forma unor urme de sânge apărute pe fața lunii ori în reflexia sa în oglindă. Este cea mai străveche formă a cristaloscopiei. Altă metodă folosită pentru a oferi diagnostice medicale, cerea agățarea unei oglinzi de o ață deasupra unei fântâni ori a unui bazin cu apă. După ce oglinda era coborâtă încet, până la suprafața apei, erau aprinse unele esențe de plante și se spuneau rugăciuni. Se spunea că cel a cărui față se reflecta în oglindă, urma să moară sau dimpotrivă, să se însănătoșească. Dacă fața din oglindă era proaspătă și sănătoasă, aducea însănătoșire, iar dacă arăta un aspect fantomatic, atunci era prevestită moartea iminentă.

CUASIMOMANȚIE – formă divinatorie având la bază o tehnică de aruncare a obiectelor în foc. Dacă nu luau foc, sau ardeau foarte lent, era un semn bun. 

CEFALOMANȚIE – formă divinatorie ce folosea craniul uman, ori capul unui măgar, sau al unei capre.

CHIROMANȚIE / CHIROGNOMONIA / CHIROLOGIA – tehnică bazată pe citirea liniilor din palmă, a caracterului unei persoane, boli existente şi potenţiale, evenimente trecute şi viitoare.

CITIREA ÎN FRUNZE DE CEAI SAU ZAȚ DE CAFEA – prezintă descifrarea modelelor lăsate de frunzele de ceai, sau de zațul de cafea pe pereții unei căni, după consumarea lichidului din interior.

CITITUL ÎN FRUNZE ŞI FLORI – tehnică face parte din tehnicile șamanice. Copacii au proprietăţi diverse ce pot fi folosite la citirea unor informaţii în funcţie de calităţile acestora.

CLEDONOMANȚIE – metodă divinatorie prin care se găseau anumite semnificații unor lucruri luate la întâmplare.

CLEIDOMANȚIE – derivă din grecescul „kleis” (cheie) și „manteia” (divinație), termen ce se referă la un număr mare de metode de prezicere a viitorului, cu ajutorul unei chei. Una din metode avea la bază scrierea unei întrebări pe o cheie, după care aceasta era introdusă între foile Bibliei. Cheia era apoi agățată în așa fel, încât să i se permită să se învârtă, iar direcția de mișcare dicta răspunsul. Uneori cheia și Biblia erau agățate deasupra inelarului unei fecioare, care recita de trei ori anumite cuvinte magice, în zile când soarele sau luna, se aflau în zodia Fecioarei. Altă metodă cerea așezarea cheii în pumnul strâns. Se cerea apoi, unei femei gravide, să aleagă, dintre cele două mâini ale celui care ținea cheia în mâna, în care credea aceasta, că este ascunsă cheia. Dacă femeia gravidă ghicea, atunci copilul, ce avea să vină pe lume, urma să fie fată. 

CLEROMANȚIE – formă a divinației cu zaruri. Cândva această metodă desemna orice variantă a aruncării oricărui fel de obiecte asemănătoare zarurilor ca: boabe de fasole, pietricele, mici bețișoare sau oase. Această metodă era răspândită în Roma antică și în Egiptul antic.

COSCINOMANȚIE – formă divinatorie similară cleidomanției, cheia fiind înlocuită cu o sită.

CICLOMANȚIE – formă divinatorie ce interpreta semnele formate prin mișcarea roților.

DAFNOMANȚIE – metodă divinatorie ce interpreta sunetul scos de ramurile unui laur aruncate în foc. Cu cât sunetele erau mai intense, cu atât erau mai bune prezicerile. Dacă lemnul nu scotea nici un sunet, prezicerile erau sumbre.

DEMONOMANȚIE – metodă divinatorie cu ajutorul anumitor demoni.

DENDROMANȚIA – prezintă citirea viitorului după freamătul copacilor și foșnetul frunzelor.

EMPIROMANȚIA – prezintă citirea viitorului în foc, fum, flăcări, sau zgomote.

FENG SHUI – filozofie chineză de mii de ani, ce încearcă să îmbunătăţească viaţa de familie, în casă şi în afaceri, din punct de vedere energetic.

FIZIOGNOMONIA – prezintă interpretarea formei și trăsăturilor feței pentru aflarea calităților persoanei.

FRENOLOGIE – prezintă citirea caracterului și mentalității umane prin studierea formei craniului persoanei respective.

GEOMANȚIE – sistem de divinație ce implica interpretarea de linii și corpuri geometrice. Aceasta consta în proiecția unui număr de pietre într-un pătrat divizat în două, desenat pe o suprafață presarată cu nisip. Poziția pietrelor determina figuri, pentru care existau 12 tipuri generale, pe care geomantul le interpreta. Procedeul era răspândit în lumea arabă.

GIROMANȚIE– derivă din grecescul „giros” (cerc) și „manteia” (divinație). Metodă divinatorie, în care, divinatorul mergea în jurul unui cerc, pe care erau inscripționate litere, până când începea să amețească. Literele în dreptul cărora, divinatorul cădea, sau direcția în care acesta se prăbușea, dădeau un mesaj profetic.

GRAFOLOGIA – prezintă studiul scrisului de mână prin citirea calităților omului transmise de acesta.

HIDROMANȚIA – aratăcitirea în apă, după cercuri, valuri, limpezime, colorit. Una din tehnici avea la bază utilizarea unui bazin plin cu apă, care la comanda divinatorului, era activat de spirite, intrând în vibrație și scoțând anumite sunete. Divinatorul descria formele ce se reflectau pe suprafața apei, interpreta culoarea apei, mișcările apei într-o fântână sau valurile create de aruncarea unui obiect într-o apă.

HIEROMANȚIA/HIEROSCOPIA – interpretarea aspectului măruntaielor animalelor de sacrificiu. 

Y CHING – străveche practică chinezească, denumită și „cartea schimbărilor”, ce descrie 64 de hexagrame, constând în combinații de câte șase linii continue __ sau întrerupte – -, folosite în practica divinatorie. Răspunsurile oferite de I–Ching implicau o profundă filosofie.

METEOROMANȚIA – aratăinterpretarea fenomenelor atmosferice.

METOPOSCOPIA – aratăinterpretarea semnelor frunții.

NECROMANȚIE – o formă divinatorie ce are la bază comunicarea cu morții.

NUMEROLOGIE – o metodă divinatorie bazată pe interpretarea numerelor și a calculelor.

ONIROLOGIE / ONIROMANȚIE – modalitate de interpretare a viselor pe baza unui sistem de simboluri onirice sau a psihologiei.

ONOMANȚIA – prezintăinterpretarea literelor care compun numele unei persoane.

ORACOL – arată răspunsuri primite la o întrebare, considerate a veni de la zei. Metodă divinatorie și profetică, prin care erau consultați zeii, sau spiritele, prin intermediul unui medium uman. Cele mai faimoase oracole au fost cele de la Dodua, unde Zeus oferea răspunsuri prin foșnetul stejarilor, sau cel de la Delphi, unde Apollo dădea răspunsuri prin intermediul unei preotese.

ORNITOMANȚIA – arată citirea viitorului după specia, zborul ori comportamentul păsărilor.

PIROMANȚIE – o formă divinatorie cu ajutorul focului. Mesajul era bun, dacă flăcările erau viguroase și ardeau repede, dar dacă erau lente și ofranda ardea încet, mesajul era de rău augur. Acest tip de divinație era practicat în templul Minervei din Atena. Altă metodă se referea la observarea modului în care ard torțele. Dacă flacăra forma un singur vârf, era un semn bun, dacă se formau două vârfuri, era semn rău. Dacă se stingeau brusc, prevesteau dezastre.

RHUNE – metodă divinatorie, inițial, cu ajutorul unor pietre sau bucăți de ceramică inscripționate cu un alfabet magic, de origine germanică, scandinavă sau norvegiană.

SPODOMANȚIE – metodă divinatorie cu ajutorul cenușei rămase de la focurile de sacrificiu.

SPIRITISM – metodă ce are la baza posibilitatea celor vii de a intra în legatură cu cei morți prin intermediul unui medium.

STIHOMANȚIE – susțineprezicerea viitorului prin interpretarea unor pasaje aleatorii din mari cărți ale literaturii universale.

TAROT / TAROLOGIE – metodă folosită în divinație cu ajutorul unui pachet special de 78 de cărți.

Teledetecţia – metodă de găsirea obiectelor, ape, locuri, valori cu ajutorul radarului personal, dar și cu instrumente ajutătoare, ansă, pendul, nuielușă de alun, etc.

XILOMANȚIE – metodă divinatorie cu ajutorul așezării lemnelor. Metoda pornește de la interpretarea poziției a mici bucățele de lemn, găsite în calea cuiva. Același stil de interpretare se referea la așezarea lemnelor în foc, la felul în care ard, etc.