PREZENTARE 1

Am acceptat să scriu prefaţa acestei cărţi, pentru că o fac cu multă plăcere, mai ales că l-am cunoscut pe autor, de acum 12 ani, la un curs de iniţiere, doritor şi chiar însetat de cunoaştere în domeniulocultismului. A făcut mai multe cursuri, mai multe tehnici, dar a venit să-şi completeze cu mai multe cunoştinţe, pentru ca ceea ce făcea să facă şi mai bine şi să aibă rezultate cât mai bune, tinzând spre perfecţiune.

L-am obsevat pe profesorul şi inginerul Andronovici, de la început cu calităţi deosebite, apoi am avut ocazia chiar să ne împărtăşim din cunoştinţele de specialitete acumulate în timp. Lucrarea este scrisă de un inginer, om de ştiinţă, cercetator în domeniul ştiinţelor oculte, ce vrea să arate fundamentul ştiinţific al corpului fizic cuplat cu energiile ce-l mişcă, ghidul către Adevăr şi Libertate Spirituală. Cartea poate fi un ghid către Cărarea Adevărului Universal, a Căii de urmat Aici pe Pământ, se leagă inferiorul cu superiorul şi fizicul cu energeticul. Liviu Andronovici are explicaţii interesante privind energiile, pe care le susţine din punct de vedere fizic.

În lucrarea de faţă sunt arătate tehnici complementare de vindecare prin deplasarea energiilor şi eliminarea blocajelor. Trăim într-un ocean de energii şi nu ştim să le folosim. Asta vrea să arate autorul, eliminând un mister. Pentru dezvăluirea unor secrete vindecatoare se bazează pe vibraţiile antice la care adaugă date ştiinţifice şi propria experienţă, neavând totuşi posibilitatea să prezinte totul pentru că ar ieşi o lucrare imensă.

Lucrarea te trimite să te cunoşti pe tine ca apoi să ştii ce trebuie să faci mai departe.

Autorul are harul unui mare vindecător care caută să şteargă amprentele karmice din structurile energetico-fizice şi îi reuşeşte cu succes.

Accesul la informaţiile legate de corpurile energetice sunt descrise tehnic în prima parte a lucrării, ca apoi să revină în final pentru complectarea corpurilor defecte, cu elemente necesare pentru a le putea corecta, reface şi vindeca.

Concluzia clară arată că materia se poate transforma în undă şi invers. Universul este format din particule dar şi din unde care le ajută să se deplaseze creând forţă şi implicit energie. Materia se vede dar undele nu se văd. Oamenii fac parte din acest univers. Vederea fizică este limitată. Energiile există dar trebuie doar să dorim să le folosim.

În lucrarea sa autorul prezintă câteva metode din cele mai cunoscute, care dacă le vom folosi şi mânui cu îngăduinţă vom observa rezultatele din Câmpul Energiilor Universale. Fluidele energetice sunt uşor de accesat, dar şi periculoase, dacă sunt amatori care s-ar juca cu ele, glumind poate.

Aşa cum energia se transformă în materie şi invers, tot aşa trebuie studiată şi Calea către Adevarul Absolut din toate punctele de vedere, cât şi metodele de folosire a acestei Căi.

În descrierile capitolelor acestei lucrări autorul s-a străduit să nu defalce totul până la mici amănunte şi a lăsat loc cititorului posibilitatea luării deciziilor proprii. Aceste decizii vă vor folosi.

Alegerea subiectului cărţii este foarte bună pentru că nu există un ghid asemănator pe piaţă, există dicţionare, există cărţi care vorbesc despre diferite tehnici, fiecare pe o anumită specialitate, dar nu există un ghid, o carte complexă care să explice pe scurt fiecare tehnică şi de unde poţi alege ce-ţi doreşti, după care să mergi mai departe cu specialitatea respectivă, adică să-ţi alegi Calea.

Sper ca cititorii să nu parcurgă fugitiv, dintr-un ochi, cuprinsul materialului expus, acesta constituind o bază de la care ar putea porni, având ceva cunoştinţe mai urmează să vi le şi educaţi ca să puteţi urma maestrul. Această activitate este ştiinţă şi artă în acelaşi timp, care fără creaţie este ca şi moartă. Omul este co-creator la creaţia Domnului. Dacă folosim aceeaşi energie pentru a face bine cât şi rău, de ce nu am face bine?

Personal cred că arta de a creea, de a face ca gândurile şi simţurile să se materializeze, mişcă omul pe planurile în care acesta îşi poate ajuta semenii, aceasta fiind în natura universului. Eu cred că merită să vă ocupaţi de ideile de creaţie şi de transformările energiilor benefice pentru a face o lume mai bună şi fericită.

Liviu Andronovici a reuşit prin puterea minţii şi prin vointă, să parcurgă etapele unui ucenic la rândul său, până la etapa unui vindecator cu rezultate de excepţie, iar la momentul actual se află în faza de a-i învăţa el pe alţii, activitate care o face cu succes.

Vă dorim realizări pe planul cunoaşterii personale paranormale.

ALEXANDRA MOŞNEAGA – Maestru internaţional extrasenzorial

PREZENTARE 2

Am citit cu interes cartea aceasta care are un nou mod de a privi fenomenul cunoscut ca fiind cel de piramidă. Este interesantă cartea pentru că aduce noutăți în acest domeniu vast și căutat de foarte mulți oameni din lume.

Din nou se observă înclinația inginerului de a explica fenomenele, care nu sunt povești sau impresii, din punct de vedere științific.

Partea a doua este puțin mai aridă pentru un necunoscător, dar așa reușește să demonstreze și cu cercetări proprii că efectul de piramidă există și se manifestă și asupra mineralelor nu numai a plantelor sau oamenilor.

În prima parte reușește să strângă și să concentreze o seamă de teorii existente și demonstrațiile lor din punct de vedere științific, fizic.

Reușește să facă deasemenea niște legături interesante, între unghiurile piramidelor, forma lor, forma turlelor bisericilor, materialele folosite la construcția acestora și deschiderile chacrelor.

Per total este un pas înainte în cercetarea acestor energii de piramidă, fenomen ce incită de mult timp omenirea.

Mulți oameni și-au dat cu părerea despre acest fenomen, fiecare a văzut și înțeles câte ceva din aceste energii de piramidă, fiecare făcând câte un mic pas către descoperirea finală a întregului.

Acum, prin acestă carte avem în față un alt pas important în descoperirea fenomenului și energiilor din piramidă.

Maestru internațional extrasenzorial Alexandra Moșneaga

PREZENTARE 3

Conţinutul lucrării este din punct de vedere ştiinţific, prezentat în mod explicit şi riguros.

Este cunoscut faptul că prin aplicarea vibraţiilor de înaltă frecvenţă se asigură metalelor turnate o structură fină şi compactă. Tratamentul cu microunde este mai rar folosit în domeniul turnării metalelor, dar acestea sunt cunoscute ca purtătoare de energii mari.

Lucrarea arată existenţa undelor ionizante de tip gama și beta, în piramidă, unde ce pot influenţa cristalizarea metalelor prin radiaţie.

Partea experimentală a lucrării oferă, din punct de vedere tehnic, interesante date referitoare la structura cristalină a unor probe turnate în interiorul unei piramide. Datorită modificării structurii cristaline se obţin metale cu proprietăţi mecanice superioare.

Această nouă abordare a tehnologiei de turnare privind vibrarea materialelor metalice în stare lichidă arată posibilitatea apariției și a altor metode mai puțin clasice. Ca o consecinţă directă a acestor vibraţii se pot obţine materiale cu proprietăţi mecanice superioare. Cercetarea aplicată unor materiale ce se toarnă sub piramidă este o tehnică de graniţă între studiul efectului de piramidă şi tratamentele materialelor metalice aplicate în faza lichidă prin supra-agitare termică.

Existenţa microundelor şi ultrasunetelor în interiorul piramidei au fost puse în evidenţă prin măsurători dar și prin creşterea sensibilităţii aparatelor de măsură utilizate s-ar putea obține și evidenţia intensitatea diferită și oscilantă a acestora în diferite puncte ale înălţimii piramidei.

Intensitatea scăzută a undelor, timpul foarte scurt al fazei lichide deoarece cantitatea de material a fost prea mică şi diversitatea probelor din punct de vedere al materialului nu a condus la generalizarea unei tehnologii care să fie identic repetabilă în condiţii asemănătoare. Acest lucru demonstrează faptul că fenomenul de piramidă nu poate fi controlat încă dar d-nul inginer Andronovici a deschis un drum care ar putea fi continuat și cercetat în viitor, din acest punct de vedere.

Acest prim pas poate fi luat ca referinţă, modificările de structură evidente ale probelor obţinute pot constitui puncte de plecare în cercetările ulterioare.

Prof. Univ. Dr. Ing. Mărginean I.

Prezentare 4

Ideea cărţii pe care ing. Dr. Liviu Andronovici, cu mult curaj ne-o propune este determinată de bătălia care se duce în ascuns cu privire la stabilirea adevărului asupra originii şi istoriei poporului român şi a marii sale creativități.

Ciudăţenia se referă la faptul că România este considerată de unii de specialişti vatră a ceea ce se numeşte „Vechea Europă”, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 î.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocrată, paşnică, iubitoare şi creatoare, iar alți așaziși specialiști nici nu ne dau atenție. Însă uluitoarele descoperiri făcute în România şi în ţările vecine ei, după al doilea război mondial, asociate cu analizele de radiocarbon, au făcut posibilă înţelegerea importanţei începuturilor culturii „Vechii Europe”, cu centrul în Dacia, ceea ce nu arată doar o cultură simplă, a unei societăţi de agricultori.

„A devenit, evident, că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană (Marija Gimbutas, 1989). Contradictoriile discuţii determinate de originea şi civilizaţia daco-românilor, contestată chiar şi de unii istorici şi cercetători români, pălesc în faţa descoperirilor arheologice legate de vechimea omului de Neanderthal (100.000 ani), Cro Magnon (35.000 ani), comparativ cu vechiul oltean de la Bugiuleşti, jud. Vâlcea, cu o vechime de 1.900.000-2.000.000 ani (D. Nicolescu Plopşor).

T. Filip (2011) remarcă: „Este uimitoare coincidenţa aproape perfectă între teritoriul fostului regat al Daciei, atestat documentar încă de pe vremea lui Burebista şi centrul bazinului hidrografic al Dunării, de la Viena şi până la vărsarea sa în Marea Neagră. Această coincidenţă confirmă faptul că bazinul hidrgrafic al Dunării a fost leagănul de formare şi supravieţuire multimilenară a poporului pelasgo-traco-geto-valaho-român”.

Autorul, ing. dr. Liviu Andronovici, este absolvent al Institutului Politehnic Bucureşti, facultatea de metalurgie, cu doctorat luat în efectul de formă și efectul de piramidă. El este pasionat în fenomene de graniţă, axat pe legături „stabilite între fizic şi energia biologică, corpurile energetice prin care sunt prezentate şi câteva elemente necesare pentru cunoaşterea, corectarea și vindecarea acestora”. Un alt domeniu de care se ocupă îl reprezintă calităţile extrasensoriale, tehnici alternative, tărâmuri iniţiatice, etc.

După explozia informaţională care a avut loc după decembrie 1990, autorul a reuşit să acceseze numeroase cursuri şi informaţii, specializându-se în tehnici ezoterice. În acest sens pregătirea profesională i-a permis să explice numeroase fenomene de graniţă, iar seriozitatea care îl caracterizează l-a ajutat să vadă şi să „scaneze” dincolo de limita fizică a percepţiilor umane, motiv pentru care autorul a scris o serie de cărţi în perioada 2006-2009. Dintre ele menţionez „Mic Ghid de parapsihologie”, „Parapsihologia şi terapiile neconvenţionale”, „Scurtă istorie a bijuteriilor româneşti, începând cu Dacia Preistorică (reprezentări ezoterice şi simboluri)”. După obţinerea doctoratului în 2009, scrie cartea „Marea piramidă între ştiinţă şi ezoterism”. Aceste domenii pe care autorul le prezintă şi analizează, explică alăturarea în titlul prezentei cărţi, privind geniile din România, a menţiunii „arta divinaţiei”, pe care o consideră o tehnică de obţinere a informaţiilor prin racordarea la o bancă de date, cunoscută sub numele de „biblioteca akashică”, cea în care există informații arhetipurilor din fiinţa omului, astfel, putându-se realiza contactul conştient dintre viaţă și aceste informații.

Lumea ştiinţifică de la sfârşitul secolului XX a găsit termenul de „câmp fundamental” (N. Drăgănescu, D. D. Constantin, 1990) în care sunt prezente toate formele virtuale ale corpurilor vii şi nevii. Acest câmp universal interconector este considerat „echivalentul funcţional al plenului cosmic – pântecul din care se nasc toate forţele din univers şi toată materia” (E. Laszlo, 2007, 2008).

Cu un secol în urmă Nicolae Tesla discuta despre un „mediu originar” care umple spaţiul şi îl compara cu Akasha „eterul purtător de lumină” (N. Tesla, manuscris, 1907). Intuiţia lui Tesla a căzut intenționat în uitare. Astăzi este reconsiderată (D. Bohm, H. Putoff ) şi un mic grup de oameni de ştiinţă redescoperă rolul unui câmp care ar crea coerenţă în tot universul. Realitatea fundamentală a cosmosului este domeniul câmpului „Câmpul este povestea unei revoluţii în plină desfăşurare; el reprezintă una din primele încercări de a sintetiza aceste cercetări separate, într-un ansamblu coerent a unui mic grup de pionieri ai fizicii cuantice, care au intuit teritoriul metafizic”. În acest proces există şi o validare ştiinţifică a unor domenii, care au fost, în principiu, socotite ca aparţinând religiei și misticismului, medicinii alternatrive, ori speculaţiilor curentului New Age (Lynne McTaggart, 2009).

Autorul încearcă prin personagiile alese să „evidenţieze preocupările ezoterice” sub diverse forme, unele prezentate în planul fizic, ca de ex. la H. Coandă şi Tr. Vuia -visul de a zbura-, la alţii în planul psihic, ca de ex. la I. Creangă, P. Ispirescu, M. Eminescu, M. Eliade şi B. P. Haşdeu (basme, viteza luminii, trecerea în alte dimensiuni, spiritism). Autorul prezintă chiar tehnici sub formă de invenţii, (ex. N. V. Karpen a descoperit o baterie care funcţionează şi astăzi, de mai bine de 56 ani şi care nu se ştie cum, încă funcţionează).

Oare în trecutul istoriei noastre, sau în timpuri imemoriale, nu au existat cunoaşteri ale dialogului cu animalele, plantele, norii, ploaia ? (Gregg Braden, Baxter, S. J. Chandra Bose). Tot în acest domeniu sunt menţionate fenomenele de telekinezie, magnetism, telepatie, premoniţie, retrospecţie, de care o parte din geniile citate de autor s-au ocupat. „În cercetarea ezoterică din ţara noastră căile deschise şi explorate de către Zodivita Cosiis (2009) sunt printre rarele exemple, când ni se demonstrează că şi spiritul arhitepal românesc se poate conecta şi în acest domeniu, cu succes, la izvorul de informaţie universală (E. Străinu, 2009).

Realizările tehnicii de astăzi demonstrează faptul că posibilităţile umane sunt spectaculoase, funcţionând uneori cu mult mai puternic şi mai exact decât aparatura existentă. Autorul încearcă să prezinte geniile prin altă prismă şi anume prin relaţia dintre credinţa pe care au avut-o, spiritualitate, cunoaştere şi premoniţie. Numeroasele lucrări ştiinţifice care nu au putut fi prezentate în mod normal au fost cunoscute numai sub formă de lucrări de anticipaţie, acestea reprezentând cel mai bun exemplu prin care se demonstrează avansul gândirii, în faţa realizării practice, a tehnicilor de investigare.

Ce sunt geniile? Se întreabă autorul. Şi tot el citează după dicţionar: Totalitatea aptitudinilor spirituale superioare care oferă unei persoane calităţi deosebite, aptitudini ieşite din comun sau ansamblul de trăsături distinctive care formează esenţa unui lucru sau a unei fiinţe (J. Verne, Leonardo da Vinci, Mendeleev, Coandă, Tesla) care au reuşit să trăiască înaintea şi deasupra timpului lor şi să emită legi sau ipoteze confirmate şi demonstrate ulterior, căci la timpul lor nu au fost înțelese sau acceptate.

Autorul aminteşte de faptul că teoria relativităţii restrânse, elaborată de Einstein, abia în 1905 şi cea a relativităţii generalizate în 1910, publicate de el în 1916, au fost descrise de Eminescu încă din 1886, în poezia „La steaua”, deci cu 24 ani înainte. „Cât de uşor şi scurt a putut reda viteza luminii, deplasarea ei în timp, dilatarea timpului, apariţia şi dispariţia unui soare şi chiar viaţa acestuia”.

Coerenţa nonlocală şi descoperirea unui nivel profund al realităţii la aproape toate lucrurile, reprezintă o viziune recent redescoperită, cu semnificaţie profundă pentru felul cum „înţelegem natura fundamentală a cosmosului, precum şi a vieţii şi psihicului în cadrul cosmosului, de fapt o nouă metafizică, drept studiu al principiilor primordiale, care stau la baza entităţilor şi proceselor manifeste în univers”. De fapt se sugerează o nouă concepţie privind relaţia divinităţii cu oamenii şi lumea, o nouă moralitate (E. Laszlo, 2009). Această concepţie conţine implicaţii importante pentru viaţa şi conduita umană, furnizând un cadru ştiinţific eticii planetare.

Realitatea fundamentală a cosmosului este domeniul câmpului în care sunt generate două tipuri de unde, unele care alcătuiesc entităţi concrete din domeniul spaţiu-timp şi altele care poartă informaţie fără să poarte energie, denumite undele scalare, care înregistrează şi conservă urmele entităţilor concrete din domeniul câmpului.

Unul din scopurile relizării cărţii de către autor este înţelegerea fenomenelor care se petrec în universul nostru, mai ales cele legate de evoluţie, de energie şi informaţie, motiv pentru care se justifică ideea de „artă a divinaţiei” ca informare şi scop educativ atât pentru tineri în special, dar şi pentru informarea vârstelor mature. În acest sens interesant este faptul că se atinge domeniul atât de dezbătut legat de evoluţionism şi creaţionism. După E. Laszlo (2009) „starea de conştiinţă cu o amplitudine mare în intervalul α este cunoscută ca fiind starea modificată propice pentru receptarea de imagini şi intuiţii în manieră spontană, nesenzorială”. De loc surprinzător, ea predomină la mediatori, vindecători, yoghini, şamani şi la oameni spirituali.

„Secretul marilor oameni sau al geniilor, afirmă autorul, este că aceştia au reuşit să intre în contact conştient, sau nu, cu subconştientul lor. Subconştientul este susţinătorul corpului, constructorul şi servitorul său, care te ajută să te recunoşti aşa cum îţi doreşti. Dacă observaţi, totul este posibil, dar nu totul este permis”, deci, spune autorul, nu este bine să încalci legile morale ale firii, sau cele zece porunci. Eminescu, citat de Anita Bose, în 1978, referitor la faptul că „lumea-i visul sufletului nostru” mai spune că „nu există nici timp, nici spaţiu… ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut şi viitor este în sufletul meu ca pădurea în un sâmbure de ghindă şi infinitul deasemenea ca reflectare a cerului înstelat într-un strop de rouă. Dacă am afla misterul prin care să ne punem în legătură cu aceste două ordini de lucruri, care sunt ascunse în noi, mister pe care l-au posedat poate magii egipterni şi asirieni, atunci, în adîncurile sufletului coborându-ne, am putea trăi aievea şi am putea locui lumea stelelor şi a soarelui”. Acel om care şi-a înţeles sufletul dobândeşte toate lumile şi toate cugetările.

Pentru a înţelege mai bine gândirea geniilor, autorul face o analiză interdisciplinară a noţiunilor de conştiinţă, subconştient, structură a minţii, arătând că mintea disciplinată duce la cunoaşterea de sine. Scopul atingerii perfecţiunii vieţii umane este controlul şi cucerirea minţii.

Autorul cărţii demonstrează o documenare deosebită, arătând astfel că înainte cu 30 ani de Max Planck, Eminescu spune despre electricitate „este acelaşi cuant de putere, care cu o repejune incalculabilă acum, se preface în un cuant egal în celălalt loc, fără a avea nevoie de un substrat material suficient şi proporţional pentru a se comunica”.

Având în vedere numeroase fenomene care s-au testat în ultima vreme, fenomene greu explicabile prin intermediul legilor fizicii cunoscute, autorul pune problema domeniului parapsihologiei, mai ales a obiectului său de studiu. Experienţele legate de telepatie (Mitchell, Apollo 14) şi cele de teleportare a particolelor de beriliu (Colorado) şi calciu (Innsbruck) (1997) etc., reprezintă încă fenomene nerecunoscute care ies din tiparele gândirii obişnuite, pe măsură ce trece timpul.

În 1949 W. Reich a intuit faptul că în cosmos mai există şi un alt tip de energie pe care a denumit-o orgonică, aceasta fiind suma funcţiilor plasmei generatoare de viaţă a întregului şi a omului, arătând că există în mod universal, penetrând întreg spaţiul, chiar şi în condiţii de vid. Ea se poate transmite cu viteza luminii. Observaţiile noi astrofizice au evidenţiat existenţa în cosmos a materiei întunecate nedetectabilă cu instrumentele astronomice convenţionale, această masă neluminoasă fiind apreciată ca fiind de zece ori mai mare decât materia obişnuită (Rev. St. și Tehnică, nr. 2/2011). Versiunea clasică a teoriei bing-bangului păstrează tăcere în privinţa materiei negre dar şi în ceea ce privește coerenţa unor raporturi cosmice elementare.

Dl. Ing. Liviu Andronovici, având o evidentă putere de creaţie, face la sfârşitul cărţii o trecere în revistă a istoriei inventicii româneşti de renume internaţional, începând cu anul 1453, unde aminteşte de turnul Orban şi de Conrad Haas, precum şi de cele trei rachete cu trepte lansate de el pe vremea lui Ştefan cel Mare. Din marea listă a inventatorilor prezentată în carte, la inventatori, îi semnalăm pe Aurel Vlaicu, N. V. Karpen, Herbert Oberth, Iustin Capră, Carol Prezybila. Aceste priorităţi mondiale din inventică demonstrează puterea de creaţie a populaţiei din zona bazinului Dunării, care a generat „vechea Vatră a Europei”.

Cartea domnului Andronovici reprezintă un unicat în ceea ce priveşte tematica aleasă. Este prima încercare în afara cărţii lui Armand Constantinescu în „Cer şi destin”, de tratare a geniilor legate de domeniul ezoterismului, subiecte exprimate în operele lor.

Pentru a cunoaşte şi înţelege lumea avem la îndemână mai multe căi şi anume: puterea personală a geniilor și modelul ce-l reprezintă şi capacitatea de pătrundere prin artă, poezie, intuiţie divină, prin sistemele de credinţă ale religiilor lumii, dar şi prin ştiinţă, care se bazează pe o experienţă repetabilă cu o metodă riguroasă, supusă criticilor şi evaluărilor continui, asupra cercetărilor moderne (E. Laszlo, 2008).

La întrebările legate de universul fizic, lumea vie, integrarea ei în teorii unificatoare care reunesc câmpurile şi forţele fundamentale ale naturii „în cadrul unui sistem teoretic logic şi coerent o tentativă a apărut în ultimii ani şi se bazeză pe un proiect din fizica cuantică”. Proiectul are în vedere teoriile coardelor şi supercoardelor percepute ca filamente sau coarde vibratorii într-un spaţiu multidimensional. Ecuaţia pe care fizicienii o doresc – o superecuaţie – ar „decodifica muzica înconjurătoare, armonia vastă şi fundamentală a cosmosului” (E. Laszlo, 2008).

Dincolo de aceste teorii, în fizica nouă se identifică elementul fundamental care generează toate lucrurile, fără ca el însuşi să fie generat de celelalte lucruri. Acest element fundamental este marea energie virtuală cunoscută ca „vidul cuantic”. În afară de acestea fizicienii recunosc prezenţa în cadrul ştiinţelor umane şi sociale, în ştiinţele fizice şi ale vieţii, o informaţie ca factor real şi efectiv care stabileşte parametrii universului la naşterea sa şi care guvernează apoi evoluţia elemenelor de bază în sisteme complexe. Această informaţie trece mult dincolo de mintea unei persoane individuale şi chiar dincolo de cea a tuturor oamenilor pe care D. Bohm în 2008, a numit-o in-informaţie, şi care nu este un artefact omenesc. Această in-informaţie „este prezentă în lume, independent de voinţă şi acţiunea umană, fiind un factor decisiv în evoluţia lucrurilor care constituie lumea reală”.

Cartea Dl. L. Andronovici apare într-un moment în care lumea este în căutarea unei energii universale care să asigure lipsurile determinate de creşterea numărului de oameni pe glob. Aceste populaţii sunt dominate de crize sociale, politice, economice şi de mediu, găsindu-se în faţa unei bifurcaţii. Alegerea drumului depinde de principiile unei etici care să definească tipul de comportament pe care omenirea, în general îl doreşte moral, cuprinzând coduri de interes pentru toţi. Drumurile încercate până în prezent nu au dat rezultate bune. Începând din 1990, atât oamenii de ştiinţă, cât şi liderii politici au recunoscut nevoia de principii care să exprime norme universale de conduită pentru a trăi în armonie unii cu alţii. Este nevoie de o nouă etică spunea într-o declaraţie semnată în 1993, de 1670 oameni de ştiinţă, din 70 ţări, din care 102 laureaţi ai premiului Nobel. Oamenii de ştiinţă au remarcat noua noastră responsabilitate de a avea grijă de pământ, deci o etică planetară, iar primul nou venit în acest domeniu a fost etica ecologică, numită de Arne Naes (cit. de E. Laszlo, 2008) „ecologie profundă” (abordarea naturii neumane, respectiv atribuirea unei valori intrinseci tuturor fiinţelor din biosferă). În acest sens lucrarea domnului Andronovici se leagă de posibilitatea dialogului cu lumea plantelor şi animalelor, care constituie un potenţial dovedit al susţinerii sănătăţii şi echilibrului populaţiei umane şi nu numai. Multe dintre personagiile descrise de autor au avut deschideri spirituale (Creangă, Ispirescu, Haşdeu, Eliade, Eminescu, Enescu, Karpen, Ştefan cel Mare). Literatura recentă („Şi ei pot vorbi” şi „Dincolo de graniţele mentalului” de Zodivita Casii), ca şi filmul „Dincolo de tăcerea plantelor” (Marioara Godeanu, 1981), vin în sprijinul gândirii D-lui Andronovici, în stabilirea relaţiei cu lumea înconjurătoare şi cu ideile sale spirituale legate de arta divinaţiei. Referitor la arta divinaţiei, cartea constituie un ghid pentru tineri, domeniu prin care se încearcă realizarea unui contact conştient dintre viaţă şi arhetipurile care există la un anumit moment în viaţa omului, deci racordarea la acea bancă de date universală.

În acest moment al evoluţiei civilizaţiei umane ar fi deosebit de important să înţelegem mesajul cărţii D-lui Liviu Andronovici, acela de a ne cultiva îndelung neglijata abilitate de accesare a in-informaţiei din câmpul akashic, prin care am beneficia de legături mai strânse cu natura, am putea dobândi intuiţii fundamentale privind căile de rezolvare a problemelor civilizaţiei noastre evoluate tehnologic. Folosind tehnicile şi proprietăţile biologice ale unor oameni bazaţi pe percepţie şi creaţie, am găsi şansele energiei permanente şi poate susţinerea echilibrată a vieţii pe Terra.

Prof. Univ. Dr. Marioara Godeanu

418 total views, 1 views today